Ascultă Tatăl meu ceresc, ascultă-mă și azi,
Acel ce-i rău el mi-a adus, doar lacrimi pe obraz,
Întinde-ți mâna să-mi ridici, privirea aplecată,
Căci vreau să simt... să simt aș vrea, iubirea Ta de Tată.

Ascultă-mi glasul ce e stins, de-atâta apăsare,
Ascultă-mi și durerea mea, când ea fără-ncetare,
Mă urmărește tot mereu, căci vrea eu să ajung,
În rândul celor care pier, acelor care plâng.

Ridică-mă astăzi din nou, Isuse ca atunci,
Când m-ai găsit, m-ai ridicat, pierdut când printre stânci,
Eu rătăceam, dar n-ai lăsat, să fiu un rătăcit,
Când Tu mi-ai spus, mi-ai arătat, de Tine că-s iubit.

Trimite-mi raze ca să simt, căldura Ta divină,
De ea inima mea Isus, aș vrea să fie plină,
Să nu mai simtă ce-a simțit, lovită de săgeți,
Acea durere ce-a cuprins, ea azi mai multe vieți.

Și lun-aș vrea s-o văd acum, în noaptea-ntunecată,
Când ochii mei privesc spre cer, tăcuți plângând așteaptă,
Ca să răsar-o stea pe cer, ai mei ochi s-o zărească,
Căci steaua ce va răsări, e-o stea care-i cerească.

Tu cu lumină să cobori, când drumu-ntunecat,
Mă vrea oprit, mă vrea întins, mă vrea azi scufundat,
Deschide ușa-n fața mea, aș vrea să mai pășesc,
Pe calea ce mi-ai arătat, căci vreau să te găsesc.

Rămâi mereu'naintea mea, aș vrea să-naintez,
Eu doar cu Tine aș putea-nainte să pășesc,
Aș vrea și azi, ca-n prima zi, aș vrea să te iubesc,
Și viața mea Ție Isus, cu drag să-ți dăruiesc.