Mă duc visele departe, unde nimeni nu ajunge,
Ca să caut vindecarea, inimii ce astăzi plânge,
Căci aș vrea să își găsească, liniștea ce și-o dorește,
Vreau ca să rămână-n clipa, când ea spune că iubește.

Mă duc visele în ceruri, și nu vreau să mă trezesc,
Să rămân vreau lângă Domnul, căci doar lângă El iubesc,
Lângă El a mea ființă, este-ntotdeauna vie,
Chear de-mi este cunoscută, valea morții din pustie.

Gândul meu și azi visează, cum el zboară tot mereu,
Printre nori și printre stele, până sus... la Dumnezeu,
Pe El când îl întâlnește'ndată se oprește-n zbor,
Căci găsește alinarea, zilelor pline de dor.

Se așează lângă Domnul, și nu vrea să se întoarcă,
Pe pământul plin de lacrimi, uneori care-l îneacă,
Vrea cu El ca să rămână, să nu zboare înapoi,
Căci pământul e o luptă... e o luptă în război.

Nu vreau să deschid eu ochii, vreau în vis ca să rămân,
Căci în el chear și durerea, e ușoară când suspin,
Chear și-atunci când plâng... el visul, mă face să nu mai plâng,
Bucuria mântuirii, mi-o aduce-n al meu gând.

Vreau ca viața mea să fie, într-un vis fără sfârșit,
Căci în el Isuse dragă, eu pe Tine te-am găsit,
Dar de vine răsăritul, Doamne ca să mă trezesc,
Te rog să rămâi cu mine, Domnul meu... căci te iubesc.