Plângi în rugă-ntotdeauna, pe genunchi tu plângi mereu,
Cel ce lacrimile-ți strânge este sfânt... e Dumnezeu.

Îți ascultă rugăciunea... căci de sus El a văzut,
Oamenii... dragă creștine, cât tu îi iubești de mult.

Lacrimile tale multe, tu nicicând să nu le-oprești,
Ți le-a dat din ceruri Domnul, Tu mereu să mijlocești.

Nu privi la guri deschise, ce spun că ești plângăcios,
Ei nu știu cât e de dulce, părtășia cu Hristos.

Chiar de-ți curg ele șiroaie, de se strâng chiar sub bărbie,
Lasă-le... căci mijlocirea-ncredințată ți-a fost ție.

Ele sunt acele care, legăturile străine,
Într-o rugăciune-aprinsă, le dezleagă... drag creștine.

Cerul îl deschid îndată, când tu strigi la Dumnezeu,
Ale tale lacrimi care, pentru alții curg mereu.

Pentru cel în suferință, pentru cel de val lovit,
Pentru cel ce-i prins de boală, mijlocești necontenit.

Astăzi Domnu-ar vrea să-ți spună, că te-așteaptă o răsplată,
Fruntea ta de a Sa mână, ea va fi încoronată.

Pe acele străzi de aur, l-al Său braț te va purta,
Căci a ta încredințare-ai împlinit-o-n viața ta.