Tot ce sunt... sunt prin puterea Celui care azi mă ține,
În picioare, căci în față, am o stâncă ce-mi susține,
Pasul meu când pe cărare, el se clatină ușor,
Este stânca ce ascunde, în adânc ea un izvor.

Un izvor de apă vie, un izvor plin de putere,
Un izvor de vindecare, pentru orișice durere,
Izvorăște și iubirea, căci izvorul cel din stâncă,
Astăzi El orice ființă, pe pământ binecuvântă.

Tot ce sunt... sunt azi prin harul, care nu l-am meritat,
Pot să țin mâna spre ceruri, căci putere El mia dat,
Pot să țin în sus privirea, căci a fost ea ridicată,
De izvor în uscăciune, când a fost ea adăpată.

Pot să stau în rugăciune, căci putere am primit,
Din izvor, el pentru mine e mereu nemărginit,
El nu seacă, căci iubirea pentru mine ce-o are,
Este și ea fără de margini, trece mult ea și de soare.

Tot ce sunt... n-am fost vre-o dată, dar El mila și-arătat,
Când m-a dus la poala stâncii, dintr-o lume de păcat,
Ca să stau la a ei umbră, când e arșița prea mare,
Adăpost să-mi fie stânca, vântul când va bate tare.

Ea îmi este mereu sprijin, să m-aplece când ar vrea,
Un văzduh care ridică, o armată-n față mea,
Ea îmi este a mea armă, când în lupta cu cel rău,
Obosesc pe-această cale, când spre Domnul pășesc eu.

Tot ce sunt... voi fi întruna, El nicicând nu-mi părăsește,
Inima, căci eu odată, Celuia ce mă iubește,
I-am deschis, i-am dat-o toată, doar a Lui că ea să fie,
Și aici... pe drumul vieții, și în cer... în veșnicie.