Dă-i lui Isus a ta durere astăzi,
Și tot ce te apas-atât de greu,
Tu dă-i și-a ta povară... o va duce,
Căci El e Domn... tu fiu de Dumnezeu.

Dă-i Lui acele zile ce sunt grele,
De El știute-au fost de la-nceput,
Din ele-a pregătit și o ieșire,
Căci greul cel din zile l-a știut.

Dă-i Lui acele lacrimi ce-s șuvoaie,
Tristețea cea din ele îți va fi,
Ea transformată-n bucurii pe cale,
Căci Dumnezeu spre lacrimi va privi.

Dă-i Lui a ta povară ce-i greoaie,
El umărul și-apleacă să îți dea,
Un ajutor... tărie, căci El Domnul,
Nicicând pe tine nu te va lăsa.

Dă-i Lui necazul care îți aduce,
Un geamăt ce-i atât el de adânc,
De Lui i-l dai, va fi suspinul care,
Va fi-n pustiu el dus chiar azi de vânt.

Dă-i Lui și gândul care te frământă,
Ca rob să îi devină lui Isus,
De lași azi toate jos la poala crucii,
Nimic nu va fi greu ce ai de dus.

Nu va fi grea nici suferinț-amară,
Nu va fi greu necazu-n viața ta,
Căci tu pe-un braț măreț plin de putere,
Vei fi purtat de lași în mâna Sa.

De-L lași ca să-ți aducă doar El zorii,
De-L cauți printre ei și îl găsești,
Din ei tu doar cu Domnu-ți vei petrece,
Tot drumul pân-apusul întâlnești.

Dă-i vața ta, să-i fie-a Lui plăcere,
În ea să te găsească El mereu,
Doar după voia Lui, și-al Său cuvânt să-ți fie,
Nădejde și-adăpost în orice greu.