Lumea, groapă comună!

Asta-i viața noastră, toată?
Noi pentru asta ne-am născut,
Să trăim de la-nceput,
Mai singuri ca niciodată?

Să ne suim pe vârf de munte,
Ca-ntreaga lume să ne vadă,
Că suntem cu stea în frunte,
În viața asta ca o pradă?

Spaime, frici, angoase, stres,
Astea-s aici din abundență,
De ce-alergăm după succes,
În viața ca o penitență?

Renaștem data viitoare,
Sau astea sunt acele basme,
De dinainte de culcare,
În lumea plină de fantasme?

Din stele coborât-am oare
Sau stelele se trag din noi,
Ori suntem rătăciți de soare,
Și cătăm drumul înapoi?

Ce folos că părem vii
Deși suntem morți de mult,
Și am murit fără a ști
Încă de când ne-am născut?

Alergăm după himere,
După lucruri trecătoare,
Nu, nu suntem stropi de soare
Și n-am coborât din stele!

Trecători și efemeri
În lumea groapă comună,
N-avem mâine, n-avem ieri
Și suntem atât: țărână!