Te ține cuiul unei cruci
Și dragostea din rană,
Căci altfel nu ai cum s-apuci
Un loc în sfânta Taină.

Căci e o taină mult prea grea
Că mintea s-o priceapă,
Dar o-nțelege lacrima
De Dumnezeu și Tată.

Să nu crezi c-ai făcut ceva
Destoinic de al Său Har,
Ci când Isus pe lemn murea
Dădea o-Împărăție-n dar;

O Împărăție ce nu moare
Și o vom vedea cândva pe nori
În mijlocu-i stând ca un soare-
Isus și-ai veșniciei zori.

Te ține cuiul unei cruci
Și spinii unei vechi iubiri,
Căci tu singur nu poți să duci
Blestemul, chinul, zgura firii
...

Te ține agățat de El,
Căci doar așa mai ești în viață
Nu doar de-un cui,
Nu doar de-un spin,
Ci de al vieții Domn deplin,
De Cel ce-aduce dimineață
Când noapte pare în etern.