Necropola visurilor mele plânge
Bat clopote în cinstea ei
Dar nu mă plâng că îmi ajunge
Să am acum Biserici vii

Necropola iubirii mele
Plină de pofte și plăceri
Zace sihastră, în durere
Gândindu-se la ce a fost ieri

Necropola din amintirile-mi zidită
Stă în ecoul unei noi vieți
În negură și ceață-nvăluită
Se sperie de zorii noii dimineți

Necropola a ceea ce am fost odată
Aș arde o acum din temelii
Însă o las să tacă demolată
Căci ea nu vin' cu mine în vecii.