Între viață și moarte
Alexandrina Tulics

Își strânge poala, cortina disperării
împinsă de credință și iubire.
Insist să plece, dar abia se mișcă,
luptă în ruga-mi plină de putere.
Ar fi dorit aplauze la ''neagra scenă''
și flori cu lacrimi mult stropite,
dar i-a uscat din pofte, soarele,
pe care Dumnezeu-n suspine, mi-l trimise...
Instrumentar, mânuși, priviri aprobatoare,
între acei ce-s îmbrăcați în alb;
fermoarul biruinței se închide,
peste inima triumfătoare:
-E mâna Domnului, sfânt steag
ce-a-ndepărtat ''biruitorul, negru flag''.
-E noapte sau e miezul zilei?
Nu știu, doar aparatele muncesc de zor,
îngeri-n halate dau de știre:
-Iosif trăiește,
chiar daca nu i-a fost ușor!
Cu lacrimi mulțumesc în gând, cuvinte,
Celui ce ne-a păzit și-acum ca-n alte dăți.
-Copile, prietene, să țineți minte:
Cu Dumnezeu, oricare om are mai multe vieți!

1 iulie 2021- Delafield