Cât de mare este dorul,
Astăzi care te apasă,
Inima ta liniștită,
El o clipă nu o lasă.

Cât de mare ți-e durerea,
Vrei să fugi de ea mereu,
Dar nu poți căci este scrisă,
Frate ea în drumul tău.

Trebuie să guști amarul,
Ca să vezi ce gust el are,
Ca să vezi că face parte,
Gustul dintr-o modelare.

Cât de mare este dorul,
Pieptul tău ce l-a umplut,
Cu un gol care te leagă,
De iubirea ta mai mult.

Stai în nopți privești doar cerul,
Ce-i senin... chiar de apar,
Norii gri... ei niciodată,
Nu vor fi niciun hotar.

Căci dorința de-a ajunge,
Unde nu-i singurătate,
E mai mare... și ea norii,
De pe ceruri îi desparte.

E dorința ce-ți sorbește,
Și puterea din privire,
Azi care-i nerăbdătoare,
Să ajungă-n fericire.

Fericirea pentru tine,
Este-un gol c-un conținut,
Care creșt-evlavioasă,
Și o vrei mai mult... mai mult.

Vrei s-ajungi s-o ții de mână,
Să o ții la pieptul tău,
Dar tu frate-ascultă astăzi,
Rabdă chiar de este greu.

Cea plecată-n veșnicie,
Care golul ți-a lăsat,
Chiar în urma ei o urmă,
A rămas azi de urmat.

De vrei s-o-ntâlnești... urmeaz-o,
Pe-a ta scumpă, pe-a ta sfântă,
Cum îl lăuda pe Domnul,
În dureri... și tu azi cântă.

Chiar de-ți este mare dorul,
Inima-ți va mângâia,
De tu cânți astăzi cântarea,
Despre bunatatea Sa.

Despre bunatatea care,
Tu o vezi azi zi de zi,
Cântă imn de biruință,
Pace-n suflet vei primi.