Creștine, calea vieții nu-i ușoară,
E-un drum ce este el așa pietros,
Pe-o aripă ce urcă și coboară,
Dar nu se-oprește... zboară spre Hristos.

E-o viață ce e plină de-anotimpuri,
Cu dimineți... amurguri pe-nserat,
E plină de furtuni, de ploi, de vânturi,
Dar pasul nu-și oprește niciodat.

E plină și de goluri de durere,
E plină și de clipe ce zâmbesc,
Căci viața este doar o trecătoare,
Prin care trec acei ce biruiesc.

E-un timp ce nu-i pierdut, el ne învață,
Acele lucruri care sunt cerești,
E-un timp care în viață ne dezbracă,
De haina celor ce sunt pământești.

E viața pământească astăzi calea,
Cu grijă ce ne duce-n cerul sfant,
În ea ne dezlipim de tot ce este,
A celui ce orbește-acest pământ.

Creștine calea vieții nu-i ușoară,
E-un zbucium, e o lupt-atât de grea,
Dar este cea care sfârșește-n locul,
După trăirea care-o ai în ea.

E drumul către Patria iubirii,
E drumul către Țara cea de vis,
Pășește prin credință ca să-ți fie,
Un drum care sfârșește-n Paradis.