În visul meu aripi mari mi-au crescut,
Ca o mireasmă bună să mă urc Sus,
În tăcerea strigătului amuțit,
Către poarta de aur din paradis,
Învăluit în armonii divine,
În a universului simfonie,
În haină albă mă îmbraci Stăpâne,
Doamne, ce mare e a Ta Iubire!
În car de biruință am făcut popas,
Pe aripi de înger, în timpul rămas
Ca roua dimineții să mă ridic
La Cel ce Viată ne-a dăruit,
Să-mi spună cu vocea-I dulce, duioasă:
-Vino, rob bun și credincios, Acasă!
Ce mare Har să-mbrățișezi Iubirea,
În casa Tatălui, veșnicia!

Amin!