De-am lumina!

- de Bahrin Alexandru

De-am lumina și noi, așa cum,
Sfeșnicul pe toți îi luminează,
Și-n întunericul din casa noastră
Măcar, de-am fi aprinsele lumini!

Am lumina, voioși, înaintea tuturoara
Și le-am reda sclipirea pe fețele lor.
Mai mult, decât o face, pe cer, Aurora
Sau mai mult, decât Luceafărul strălucitor!

Dar suntem doar acea pâlpâire mică,
A unei lumânări, ce doar puțin veghează
Și stăm stinși, ca morții printre vii,
Iar în întuneric beznă, uni dintre noi trăim.

Însă mai mult de atât, avem pretenții mari.
Ca doar, o simplă și micuță luminiță,
S-o vadă cei din jur și să fim exemplari.
Dar sfinți, sunt tot mai rari, în astă viață!

Care de multe ori, este atât de-ntunecoasă
Că ne robește firea noastră pământească.
Așteptăm, să vină cineva să ne trezească,
Dar doar Isus, mai poate să ne izbăvească!

Ruga mea stăruitoare, în clipa asta este:
“Ajută-ne în îndurarea Ta, Doamne Isuse!
Ca noi lumini aprinse, pe veci, să devenim
Și cât mai repede, din somn să ne trezim.

Iar prin credința-n Tine, răul să-l biruim,
Și-n ale noastre vorbe și fapte bune,
Numele Tău Sfânt să-L Preamărim!
Ca la sfârșitul vieții, cu Tine-n Rai să fim.”

Amin.