Un crestin si un discipol al lui Darwin
Autor: Gheorghe Barbu
Album: fara album
Categorie: Diverse
Prin hatisul lumii sfidatoare, imorala,
Ce prin negura noptii se plimba cu-ndoiala,
Ignorându-si Creatorul pe care-L repudiaza,
Iata credinta cu necredinta, se interfereaza.
Si daca adevarul razbate prin restriste,
Nici necredinta lesne nu-ncape sa se miste!
Aceasta din urma orbecaie printre protozoare,
Dupa cum acel dintâi aspira spre Tara viiitoare.
Si luptele se duc la sol, prin unghere si-atmosfera,
Obtinând victorii în duh, în noi si-n litosfera.
Dusmanul loveste-n plin tot mai distructibil,
Intrezarind victorii greu - aproape imposibil.

Si cum darwinistul crezându-se întelept,
Vazându-l pe crestin umil, credul si prea inept,
Ii zice plin de sine:
- Spune-mi mai poti sa crezi în Dumnezeu,
Când credinta ajunge doar piesa de muzeu?
Nu vezi cum pe zi ce trece multimi disjuncte,
Smulg din credinta voastra acumulând la puncte?
Inghititi momeli ca pestii din devon,
Când va spun de ceruri limbutii la amvon!?
Când antropoidele prin tarcuri se joaca cu scolitii
Mai admiti credinta, te-alaturi cu incultii?
Credeti ca sunt create toate dupa regn si dupa soi,
Iar un Creator puternic priveste catre voi!
Sunteti creduli cuprinsi de o febrila pirofobie,
Ce pune groaza-n voi din talpi pâna-n barbie.
Repudiati pacatul ca venit printr-o aspida,
Dar respingeti teza ca omu-i din omida.
Nu credeti ca trectul începe c-o amiba
Dar cu nesat priviti la cei ce va îmbiba,
Cu teorii obscure cum ca dupa moarte,
Veti primi cununi din pietre nestemate!

- Destul - i-a zis crestinul -
cu zâmbetul sau blând,
Vad ca esti ca lupul turbat când e flamând!
Acum explica-mi cum din fiinte unicelulare,
Omul exploreaza spatii interplanetare?
Trâmbitati ca el atâta de perfect,
Ce-i dotat cu duh, cu grai, cu intelect,
A dobândit viata dintr-o forma primordiala,
Lasând fiinte sapiente uimite de-ndoiala.

Omul!...
...Acest biped perfect, inventiv si erudit,
Nu mai pare-a fi dispus a se crede înrudit
Cu un patruped din jungla (de pilda cimpanzeu),
Doar atât ca sunt creati de acelasi Dumnezeu!
Omul întelept, dotat pentru a-nsira formule
E compus din miliarde de celule si globule,
Care au în el un rost pentru a-l face viu si dornic
Sa-si slujeasca Creatorul cât mai mult si mai statornic.
O fiinta creatoare ce priveste-n telescop
Nu se cade-a fi cazuta ca omida dintr-un plop...

*


Multi schimbati cu insolenta entitatea Celui vesnic,
Cu asa scenariu ieftin, schimbator si îndoielnic.
Invatati ca omu'ar fi din amfibii patrupede,
Chiar si daca toate-acestea niciun demon nu le crede!
Cutreierati prin lume cu fantasme si confuzii
sa va faceti un renume din nimicuri si iluzii.
Sunt atâtea plagi în lume care cer a fi tratate
Dar umblati printre fosile sa stârniti ilaritate.

**

Tot ce spuneti voi e falsul ce instiga,
Caci nu lipseste numai si numai o veriga!
Din lantul involut lipsesc mii de verigi
Care negasite atâta mii de intrigi.
Aratati-ne-o faptura, între cimpanzeu si noi
Sa-i vedem figura, nici om, nici maimutoi!
Nu vedem odata acolo printre ramuri,
O faptura-aparte cu ea sa fiti voi neamuri.
Maimutei de i-ai pune rochita colorata,
Pantofi cu toc înalt ramâne ancorata
De pe-o creanga-n alta tipând sa o auda,
Credulul care-admite ca poate-ai fi si ruda.

*

Stai si te gândeste dar stramos orangutan,
Sa cred, refuz din astea servite de Satan!
Sunt mândru sa traiesc ca fiu de Imparat,
Nu mamifer din jungla prin arbori catarat...
Vreau sa umblu-acum curat pentru ATUNCI,
Nu pentru ACUM calcând peste porunci!
Mai vreau sa am un nume de om cu caracter
Fiindca nu-s cinocefal - cazut din conifer.
Preluat de la adresa: https://www.resursecrestine.ro/poezii/21682/un-crestin-si-un-discipol-al-lui-darwin