Speranta

E haina mea de cand o stiu
Si ma imbrac mereu cu ea,
Mult mai aproape ca sa fiu,
De Domnul Sfant de-apururea.

El, credinciosia mea
Si harul, ca raza de soare,
Ce a venit din partea Sa,
Ma insotesc pe-a mea carare.

Am pus in coltul cel mai tainic
Un strop din ea, ca nu se stie,
De va veni o clipa jalnic,
Sa stinga a mea credinta vie.

Am capatat-o-n rugaciune,
Si de ea ma tin mereu.
Cumpar ulei sa am cu mine,
In candela sufletului meu.

Sa pot sa fiu mai vegheatoare,
Si sa nu pierd nici un omer,
Din dragostea si-a ei lucrare,
Ce am pe calea catre cer.

Sub a luminii insotire,
Duc viata, apeland stingher,
La Cel Prea Sfant si-a Lui iubire,
Cuprinsa-n valuri cand disper.

Ca sa se-opreasca si la mine,
Cu pasul Lui, atunci cand vine,
Si sa ma puna sus pe stanca,
Din valea aceasta-atat de-adanca.

Apoi ma las in voia Lui,
Si imi verific siguranta.
E pusa-n mana Domnului,
Avand in El toata speranta.

Si o nadejde ce nu moare,
Ma poarta des in locul care
Cu haina de neprihanire,
Eu pot intra far' sovaire.

Al timpului sfarsit ce vine
E mai aproape zi de zi.
Si spun de multe ori in mine,
-Isuse sper ca ai sa vi,

Poate la noapte sau in zori,
Sau cand ma plec in inchinare,
Eu totdeauna te-nfasor,
Cu dragoste si adorare.

Amin