Astăzi am deschis cu grijă poarta sufletului meu
Și-am lăsat să intre zorii sufletul să-mi încălzească
Căci de-o vreme nu știu cum l-a cuprins așa, o teamă
Și nu poate să mai cânte... și nu poate să zâmbească!
Am lăsat lumina caldă să pătrundă prin unghere
Și-am văzut ascunse-n colțuri gânduri pline de-ntristare,
Multe grijuri ce-au țesut umbre palide și reci
Dar și aripi ce s-au frânt și nu pot din nou să zboare...
Zorii și-au croit cărări printre vise ce s-au stins
Și deodată parcă-n suflet am simțit o tresărire
Când din teamă și regrete... din durere și amar
A-nceput să crească tainic o sămânță de... iubire!
Alergat-am să o ud cu o lacrimă fierbinte
Și i-am dat apoi putere din bătaia inimii
Iar în nopțile-nstelate visele au renăscut
Și m-au învățat din nou ce înseamnă a iubi!
O, ce minunați sunt zorii... câtă pace mă-nfășoară
Câtă dragoste sublimă am acum de dăruit
Mâinile-mi înalț spre ceruri: Mulțumesc de zorii zilei
Mulțumesc că al meu suflet ai iertat și ai iubit!

Vulcan-18-07-2021
Mary