Suflete... tu nu te teme, cursul vieții să îl treci,
Chiar de uneori în față, vin fiorii care-s reci,
Nu te-ngrijora tu crede, pentru tine Dumnezeu,
Luptă pe-al tău drum în viață, ție să nu-ți fie greu.

Prin credință fă tu pasul, pe o treaptă ce-i mai sus,
Chiar de-i greu, o altă cale nu există spre Isus,
Treapta ce-i cu suferință, cea de lacrimi care-i plină,
Te apropie de slava cerului... acea divină.

Nu privi-n trecutul care, viața greu ți-a tulburat,
Înainte să îți fie-a ta privire ne-ncetat,
Ce-i în față-ți va aduce biruință în nevoi,
Nu acele înspre care, uneori privești' napoi.

Treaz să fii în încercare, biruință să primești,
Zi de zi doar din cuvântul, ce-i de sus să te hrănești,
Ca să fie întărită omule a ta ființă,
Prin cuvânt... el e samânța, de nădejde și credință.

Obosit de ești pe cale, tu în loc să nu te-oprești,
Omule putere cere-i, Celui ce în slăvi cerești,
E-Mpărat... El și pământul îl deține... e a Lui,
Altul care toate știe, și le are-n lume nu-i.

Îți va da și ajutorul, de-l aștepți tu în tăcere,
Îți va da tot ce-ți lipsește, Lui în taină de-i vei cere,
În smerenie... sfințire, El nu stă în nepăsare,
Pentru cei supuși întruna, este plin de îndurare.

Își va-ntinde înspre tine, mâna-n care-ai fost săpat,
Sus pe cruce, când cu moartea lupte grele a luptat,
Fii mereu tu fără teamă, bucuros în toate fii,
Tu să moștenești o Țar-ai fost ales... a celor vii.

Să nu uiți tu niciodată, darul cel mai minunat,
Este harul care curge, peste tine ne-ncetat,
Prețuiește-l și doar strânge, tot ce astăzi mai primești,
În curând sfârși-vor toate, vremurile pământești.