A trecut viforul printre noi
Și poate că va mai trece de multe ori...
Sufla vântul puternic peste poporul Tău
Fiecare se-ascundea-n adăpostui lui...
Și Sfânta Ta cetate suferea-n bătaia vântului...
Numai Tu poți potoli apele cele mari...
Numai Tu poți să ne-aduni din nou
Să curgă râurile lin ca untdelemnul...
Harul Tău s-aducă înțelepciune și lumină
Să plece noaptea... să dispară
Așteptăm ziua senină...
Așteptăm ploaia binecuvântată
S-ajungă până la noi
Să ne cuprindă cu totul
Să se umple vasele noastre
Să ne hrănim cu bucate tari
Să se știe că Tu esti Domnul
Care se-ndură de poporul Lui
Numai Tu poți să aduci trezirea...
Să fie vindecate ranile usturătoare
Să nu mai murmurăm a dezamăgire
Ci să răsune până în înaltul cerului
Cântarea de binecuvântare
Și dacă cineva are să se plângă de-aproapele...
Mai bine și-ar plânge păcate, nenumăratele
Să trecem pe la cruce
Să ne cerem iertare...
Să ne curățim hainele de-atâta țărână
Avem nevoie de ajutor, Doamne
Întinde-ne o mână
Dreapta Ta biruritoare
Făcătoare de minuni...
Dintre care cea mai mare este biserica Ta!
Care după atâtea veacuri
După atâtea atacuri
A ramas în picioare
Binecuvantat să-ți fie Numele...
Și îndurarea Ta cea mare...