De ce-ți plângi mereu amarul,
De ce ești doar tulburat,
De ce-alungi întruna pacea,
Ce în dar ție ți-a dat,
Cel pe-o cruce pentru tine,
Ce-a luptat pân'la sfârșit,
Ca să fii azi plin de pace,
Și mereu... doar linistit.

De ce spui că n-ai putere,
Și privești doar înapoi,
Cum poți sta tu în picioare,
Căci și-n lume sunt nevoi,
De ce fugi de-ncredințarea,
Care ție ți-a fost dată,
De ce uiți făgăduința,
De-a-l sluji până la capăt.

De ce lași să te conducă,
Azi popor o răzvrătire,
De-o mai lungă... lungă vreme,
Domnul spune de-o cârtire,
Ce se simte-n adunare,
Astăzi ca la ea acasă,
Aducând și nepăsarea,
Căci se vede... . nu ne pasă.

Prin proroci mereu ne spune,
Prin cuvânt... și prin cântare,
Că suntem prezenți noi astăzi,
Seci și goi în adunare,
Fraților să se încingă,
Cu-adevăr... mereu le spune,
Și surorilor să tacă,
Bârfa este doar în lume.

Ne vorbește cu-o răbdare,
Parcă-i fără de sfârșit,
Dar să nu uităm că Domnul,
Sus El este-un infinit,
Pe pământ ne dă o șansă,
Ne dă două... ne dă mii,
Dar îndată El va cerne,
Rodul pentru veșnicii.

Să luăm bine aminte,
Glasul ce s-a auzit,
Rugăciune de iertare,
Cel ce astăzi ne-a vorbit,
Dintr-o inimă curată,
Vrea s-audă-n închinare,
Să intrăm în mijlocire,
Să primim din nou iertare.

Dar căința să ne fie,
Și afar-adevărată,
Nu cumva fățărnicia,
Să deschidă ea vre-o poartă,
Să fim sfinți în adunare,
Dar afară să cârtim,
După care întrebarea,
Doamne... pentru ce plătim.

Azi își mai arat-odată,
A Sa milă Dumnezeu,
Ne-a vorbit pe înțelese,
Vrea de azi poporul Său,
Haina de neprihanire,
S-o îmbrace... chiar acum,
Căci se duce iute vremea,
Și El vine... e pe drum.

Vrea să fim fără de pată,
Fără murmur sau cărtire,
Drumul ce-i trecut prin lume,
El nu duce-n nemurire,
Cheia ce deschide poarta,
Către Rai... spre Dumnezeu,
E sfintirea, e iubirea,
Vie să fie mereu.

Ooo... Tu Doamne, bunătatea,
Azi din nou ți-ai arătat,
Glasul Tău în adunare,
Pentru noi a răsunat,
Mulțumim că înc-o șansă,
Ne-ai dat să ne pocăim,
Pentru ea azi aleluia,
Toți strigăm și-ți mulțumim.