După Golgota

În lupta grea, a suferinţei,
În Ghetsimani în părăsire,
Isus...în culmea umilinţei
Privind spre ziua biruinţei,
A răbdat tot,...fără cârtire.

Când ,, Eli, Eli, Sabactani!’’
A pronunţat sus la Calvar,
În crugul vremilor...de ani
Fără-a cere pungi de bani,
A fost înscris cerescul har.

Un strigăt tare din Golgota
A anunţat cer şi pământul,
Că morţii-a fost plătită nota,
Că după cruce, va fi grota
Unde era gătit mormântul.

Şi-acolo, până la înserare
Domnul Isus, trebuia pus
De cetăţenii de rang mare
Ce trecere avea-n arătare,
Ai clasei celei mai de sus,

Findcă era zi de pregătire
Şi-urma zi mare de Sabat,
Cu Pastele, spre amintire
Din a Egiptului nenorocire,
Spre seară a fost îngropat

Iar după sfânta mărturie:
,,Că peste trei zile va-nvia!’’
Ei au făcut, făr' ca să ştie
Ce se spusese-n profeţie,
Şi-n Scripturi de mult scria.

Şi-astfel, Iosif şi Nicodim,
S-au dus acasă îndureraţi,
C-au pus în jale-n ţintirim
Afară-n sus de Ierusalim
Un Om, din marii învăţaţi.

Era El Fiu, de Dumnezeu,
După cum fost-a învinuit?
Şi dacă ,,da!’’ ce apogeu,
Chematu-L-a din cerul Său
Să aibă tragicu-I sfârşit?

Şi ce va fi de-aici 'nainte
Dac-o învia, în a treia zi?
Căci ei încă, ma ţin minte
Şi acum, şi-aduc aminte
Că a-ndrăznit, a profeţi!...

Va fi Acel, Mare Împărat
Al neamului greu asuprit,
Ce de Romani e subjugat
Şi-n fel şi chip persecutat,
Şi într-una este pedepsit?

Se v-aşeza, oare din nou
După înviere, Împărăţia?
Acum când tragicul ecou
S-o răspândi că din cavou
Spre cer, a pornit făclia?

În cugete fiind frământaţi
Călătoreau încet pe cale,
Fiind în totul concentraţi
Şi oarecum, cam speriaţi
De lucruri supra-naturale.

Căci iată după-ntunecare
Pământul s-a cutremurat,
Aşa de groaznic şi de tare
Că din imensa frământare
Şi stâncile s-au despicat.

Mormintele, s-au deschis
Şi trupuri, de-ale drepţilor
S-au trezit ca dintr-un vis
Cu drumul, spre paradis
Intrând în rândul sfinţilor.

Au fost acestea ca semne
Că-originea Sa este divină?
Sunt mărturii, să-i îndemne
Să aibă răspunderi solemne
S-aştepte-n linişte deplină?

Şi consolaţi în al lor cuget
C-au săvârşit o faptă mare,
Şi-n inimă cât şi în umblet
În tot ce au şi trup şi suflet
A început o preschimbare.

Şi când apoi, după-nviere
I-a luminat Duhul cel Sfânt,
Şi-a pus întreaga lor avere
Ca Vestea Bună, cu putere
Să se propage prin Cuvânt.

Şi vestea bună a mântuirii,
Au răspândit-o-n suferinţi,
Fiind martori vii ai împlinirii
Din ceasuri triste răstignirii,
Celei profetice-n făgăduinţi.

S-au bucurat că Împărăţia
A fost de ei aşa aproape,
Cum le zicea mereu Mesia
Să dea năvală-n bucuria,
S-o caute, şi să n-o scape.

Şi numai cei ce dau năvală
Sunt siguri de intrare în ea,
Căci numai ei, fără-ndoială
Ce-şi fac dreapta socoteală
Vor birui,-n lupta cea grea.

De-abia atunci, au înţeles
Lucrarea Sfintei Împărăţii,
Când le vorbea aşa de des
Dar a rămas tot ne-nţeles,
Căci El venea din veşnicii.

Flavius Laurian Duverna
25 februarie 2007