Acum spune-mi suflete, de ce plâng,
Privind cu-nfrigurare afară,
La lumea stricată, de ocară,
Orbită-n păcat, fără de Cuvânt?
Oare unde-I, de ce nu-i Iubire,
De ce doarme străjerul și tace?
Flutură steag alb, deși nu-i pace,
Lumea-i sedată-n amăgire!
De ce ești purtat de vânt, gol chimval?
Duhul Sfânt te-mbărbătează încă,
E călăuza ta către Stâncă!
Întoarce-te până mai este Har!
Nu plânge suflete, e prea târziu
Să schimbi macazu-n acea sfântă zi,
Când Isus, Domnul va veni
Să te ia Acasă, în Țara de Sus!

Amin!