Un tezaur sfânt, ceresc!


Tu aduni, ce dăruiești
Și ce-ai dat la cel sărman
Comoara încet ți-o clădești
Dar vor trece ani și ani

Vei avea o bucurie
Când la Domnul vei pleca
Căci sus, în Împărăție
Bine stă, nimeni n-o ia

Acolo nu ruginește,
Nu-i furată, risipită
Se păstrează, se înmulțește
La urmă, e cântărită

Domnul tot îți socotește
Căci nimic nu e uitat
Și la urmă hotărăște
Să-ți dea ce ai meritat

Te luptă, fii chibzuit
Căci viața e foarte scurtă,
Strânge mult, nu fii zgârcit
Ce-Ți spune Isus, ascultă!

Scoate din sipet ce ai
Și mai dă la cel sărac
Indiferent, să nu stai
Să-i faci Domnului pe plac.

Și celui de lângă tine
Bucurie o sa-i faci
Dacă-i dai și îi vrei bine
Și-n loc să îl cerți, tu taci

Să nu-i amintești deloc
Despre starea lui cea rea,
Fă-i în viața ta un loc
Și întinde-i mâna ta

Să fii binevoitor
Cu oricine îți va cere,
Nu fii lacom, dă ușor
Adu și tu mângâiere

Unui suflet ce-i zdrobit
Care în necazuri zace
Unui suflet nevoit
Care-i necăjit, dar tace

Doar așa poți aduna
Un tezaur sfânt, ceresc
Dacă faci din viața ta
Un altar dumnezeiesc

Unde jertfă să Îi dai
Celui care te-a salvat
Lângă El mereu să stai
Sus, în Cerul minunat!

Amin

Câmpia Turzii, 4 august 2021