Suferință...
crin din care Domnul Și-a-mpletit cununa
mulți te plîng cînd mergi la dînșii,
eu te cînt întotdeauna
căci în leagănul tău dulce
cînd m-a pus întîi durerea
am văzut la căpătîiu-mi,
veghetoare, mîngîierea.

Suferință, soră scumpă
ce mă porți de-atunci cu tine
cîte bucurii în suflet mi-ai dat tu
printre suspine!
Tu m-ai învățat, ca umbre
și-amăgire și ispită -
să le văd pe toate cîte vine lumea să-mi promită.

Și să aflu ce comoară e primirea slavei sfinte
și cunoașterea iertării
și iubirea ei fierbinte
și-a încrederii odihnă și-alinarea cea plăcută
care-o lasă Mîna dulce peste lacrima tăcută.

Tu mi-ai dezvelit în suflet zări necunoscute mie
gura, tu mi-ai pus să cînte
mîna, tu mi-ai pus să scrie
și-n iubirea armoniei salbe și cununi s-adune
fericit cu ele Chipul Domnului să-L încunune.

Suferință, suferință
astăzi cînd spre ceru-albastru
pe-a recunoștinței aripi
zboară gîndul meu sihastru
eu Îl rog pe-Acel ce Crucea a purtat-o-n umilință
să mă facă să-ți știu prețul
și frumsețea, -
Suferință! ...