Mi-aș fi dorit să fiu cu Tine, Doamne,
Să Te privesc în față, să-Ți vorbesc,
Mi-aș fi dorit ca să fiu mai aproape,
Cât mai curând să Te-ntâlnesc!

Mi-aș fi dorit... și Te-am chemat în rugă,
În miez de noapte sau în zori de zi;
Tu nu ai stat nepăsător, ci-n grabă
Te-ai prezentat, căci Tu așa ai spus: că vii!

Eu Te-am chemat și Tu m-ai ascultat
În clipa în care nu m-am așteptat,
Atunci, în ceasul cel mai greu
Simțit-am mâna Ta de Dumnezeu!

La pieptul Tău când am căzut plângând,
Simțit-am mângâierea adevărată,
Iar vocea Ta-mi spunea așa de blând:
"Ești fiica mea, iar Eu îți sunt Tată!"

Era așa de bine, Doamne, lângă Tine,
Că nu mi-aș fi dorit ca să mai plec,
Doream ca să rămân o veșnicie
Să-Ți cânt, să Te ador, să Te slăvesc!

Eu am crezut că am ajuns Acasă,
Să fiu pe veci cu Cel pe care L-am slujit,
Dar Tu mi-a spus: "Întoarce-te și mai lucrează
Căci alergarea ta nu s-a sfârșit!"

O, cât de bine-i, Doamne, lângă Tine,
O, cât de bine-i în prezența Ta!
Aș vrea să Te slujesc la greu, dar și la bine...
Da... niciodată nu Te-aș mai lăsa!