Și Noe tot vorbea...

Și Noe tot vorbea, vorbea, de un potop ce va sa vină,
Dar vai, nu, nu se auzea, și rămas-a omu’-n vină.

Azi vestitori, anunță vestea, salvării prin Isus Hristos,
Dar ca și atunci, pare povestea un basm al omului de jos.

Și El așteaptă, și mai cheamă, o, nu dorește nimănui,
De ar lua ființa seamă, urmând cărarea Cerului,

Și-ar așterne veșnicia, în culori de nedescris,
Isus e pacea, armonia, prin El doar Țara cea de vis,

Petale a Vieții își răsfrânge, ca omul, chip și asemănare,
Răscumpărat în divin sânge, să aibă viață, prin Salvare!

Și Noe tot vorbea, vorbea... chemarea Vieții tot răsună...
Iată barca, vremea-i rea, să ascultăm de Vestea Bună!