Într-o lume-n care banul a ajuns la rang de rege
Şi iubirea alungată prin unghere s-a ascuns
Ne mirăm că vin furtuni care zguduie pământul
Şi vedem uimiţi cum focul până-n viaţă ne-a pătruns...
Ne mirăm că fără veste se nasc boli şi mor speranţe
C-am uitat ce-nseamnă pacea într-o lume de dureri
Şi adesea, obosiţi, de a lumii alergare
Nu ne mai plecăm în rugă să cerem din cer puteri...
Într-o lume-n care omul a uitat să mai iubească
Şi-a uitat că prin iertare poate-aduce fericirea
Ne mirăm că hâda teamă a îngenuncheat planeta
Iar în urmă a rămas să viseze... amintirea!
O, tu lume care astăzi te trezeşti din nepăsare
Şi-ţi ridici cu dor privirea către Cel ce-I Dumnezeu
Nu vezi tu că-n jurul tău mulţi se zbat în gheara morţii
Totuşi încă vor să spere... caută ajutorul tău...
Azi e timpul pentru ei să te pleci în rugăciune
Să ceri milă şi-ndurare pentru neamul omenesc
Iar Părintele Cel Bun poate va privi spre noi
Şi ne va trimite ploaia harului divin, ceresc!

Vulca09-08-2021
Mary