Când Fiul m-a chemat la El
Autor: George Cornici
Album: Pelerini printre versuri
Categorie: Slujire
Mi-am pus vița-n rânduială
Când Fiul m-a chemat la El
Până atunci a fost răceală.
A fost o lipsă din Betel
Și trai învăluit în ceață,
Un trai la cel mai jos nivel.
Dar mi-a vorbit despre viață
Cu graiul Lui duios, plăcut
Și m-a privit, direct, în față.
‘Nainte nu L-am cunoscut
Dar ce surpriză, ce uimire!
Mi-a vindecat ce m-a durut.
Orice gând și-orice simțire
Lui i le-am încredințat
Căci mi le duce-n Nemurire.
Nu mai sunt întemnițat
În celula nepăsării
Să-L slujesc m-a învățat.
Nu voi da, nicicând uitării
Ce-a urmat de-atunci, ce har
Starea binecuvântării.
E frecvență la altar
De-unde ‘nalț recunoștință
Consemnată-n calendar.
A fost timp de neștiință
Dar trezirea a venit
Știu a Cerului cerință...
Știu Cine m-a mântuit.
George Cornici/ 13 August, 2021
Preluat de la adresa:
https://www.resursecrestine.ro/poezii/218721/cand-fiul-m-a-chemat-la-el