Ce-aș fi Doamne eu în viață, de n-ar fi iubirea Ta,
Pentru cine ar mai bate, azi în piept inima mea,
Făr-acei fiori ce astăzi, eu îi simt Doamne mereu,
Cum ar trece oare timpul, care trece-atât de greu.

Ce-aș fi Doamne fără Tine, fără bunătatea Ta,
Câte zile eu în viață, fără ea aș mai avea,
Câte primăveri frumoase, care vin cu-a lor răcoare,
Câte zile dăruite pline de a Ta splendoare.

Unde m-aș afla eu astăzi, dacă Tu nu ai veni,
Printre nori cu-a Ta lumină, oare unde-aș rătăci,
Cine m-ar purta de mână, dacă Tu nu m-ai purta,
De n-ai fi, nimeni vre-o dată, n-ar putea a mă salva.

Eu cu cine-aș sta de vorbă, de n-ai fi Tu Domnul meu,
Cine mi-ar fi astăzi Tată, de n-aș fi copilul Tău,
Cine m-ar hrăni Isuse, harul Tău de n-ai lăsa,
Să mai curgă peste mine, ca să-mi dai puterea Ta.

Cine... sau eu unde-n viață, azi aș fi de Tu n-ai fi,
Știu... dar nu vreau nici-o clipă, Domnul meu a mă gândi,
Căci acolo e doar noapte, e doar chin... lacrimi amare,
E doar vale ce e plină ea mereu numai de jale.

E un loc unde-aș ajunge, dacă eu nu aș avea,
Haina dragostei divine, să îmbrac ființa mea,
De n-ai fi... nici eu azi Doamne, nu aș fi ce vrei să fiu,
Dar Tu ești mereu cu mine, chiar de trec și prin pustiu.

Nu aș vrea vre-o dată-n viață, singur eu ca să rămân,
Căci aș fi un rob a lumii, ce stăpân are-un păgân,
Fii mereu doar Tu cu mine, ca să fiu doar pe-al Tău drum,
Cum ai fost și pân-acuma, eu te rog fii și de-acum.