Lăudați-l pe Cel veșnic oe Cel viu... adevărat,
Cel care-a făcut pământul dar și cerul minunat,
Nu tăceți... deschide-ți gura, să se-audă mulțumire,
Cum în imn de biruință, deschid porți spre nemurire.

Lăudați-l pe Acela, cafe-a pus pe ceruri sus,
Cei mai mari luminătorii, lăudați-l pe Isus,
Pe Acel ce îndurarea, Lui ea ține chiar un veac,
Pe Acel ce-ntotdeauna, este El doar minunat.

Pe Acel ce-adus un soare, ziua ca să stăpânească,
Dar și-n noapte-o lună care, este-n mijlocul de astre,
Noaptea să o lumineze, căci e noaptea stelelor,
Care luminează calea, celor ce și-n noapte zbor.

Pe Acel care cu brațul, ce e tare și întins,
A luptat El cu Egiptul, și-acea luptă a învins,
Când din el și-a scos poporul, să fie răscumpărați,
Cei ai Săi... și pentru asta, astăzi toți să-i lăudați.

Pe Acel care în două, cândva mare-a despicat,
Ca Israelul să treacă, să nu fie înecat,
Pe Acel care-n pustie, călăuz-a fost mereu,
Lăudați voi azi popoare, numele lui Dumnezeu.

Pe Acel ce niciodată, El uitării nu ne-a dat,
Căci a Sa marea-ndurare, este cea ce ține-n veac,
Pe Acel ce dă și astăzi, hrană sfântă orișicui,
Căci în veac ține-ndurarea, cea divin-a Domnului