A zecea parte din tot venitul nostru să-I dăm Lui Dumnezeu!

Din 90%, care ne-a mai rămas, să ne împlinim nevoile noastre și a familiei noastre!

Dacă ne mai rămâne ceva, o parte s-o dăm la oameni credincioși și săraci, căci necredinciosul sărac va pierde banii în jocuri de noroc, sau pe țigări, sau pe alcool etc.

Cine dă pâine săracului, nu va duce lipsă de pâine.

Unii săraci au sărăcit, pentru că sunt proști, pentru că nu sunt înțelepți.

Dacă ne mai rămâne ceva, atunci, trebuie să facem rezerve pentru viitor, aici nu e vorba să facem rezerve de milioane, ci să facem o rezervă, fără să cădem în extreme, nici prea mare, nici prea mică. De exemplu: un om, care avea mai mult decât strictul necesar, punea într-un butoi monede de 1 euro, și de-a lungul anilor s-a umplut butoiul. Dacă o dată pe săptămână vei pune într-un butoi câte o monedă de 1 euro, atunci pe an se vor aduna 48 de euro, iar în 10 ani 480 de euro, iar în 30 de ani 1440 de euro. Nu sunt foarte mulți bani, dar în schimb poți să-ți cumperi apă, pâine și sare, pentru tine și pentru familia ta. 1440 de euro nu cresc în pomi, și n-am văzut să crească ca iarba verde. Doar săracul prețuiește 1440 de euro. Cei, care au mai mult decât strictul necesar nu prețuiesc banii. Mulți bogați cred că au prea puțini bani. Dacă vei fi sărac, și dacă vei cere de la un bogat 1440 de euro, e mare probabilitatea că nu-ți va da nici măcar 5 euro. La foarte mulți bogați nu le pasă de săraci.

Cei, care vor să se îmbogățească rapid, de multe ori cad în lațuri.

Cei, care se îmbogățesc rapid nu prețuiesc banii; ei risipesc banii.

Un evreu s-a îmbogățit câte puțin toată viața, și la bătrânețe era foarte bogat. În fiecare an se îmbogățea cu puțin.

Indiferent suntem bogați, sau săraci, trebuie să economisim în fiecare zi, dar nu prea mult, ca să nu sărăcim.

Când în vechime, în Egipt au fost 7 ani de prosperitate, și după aceea au urmat 7 ani de foamete:

Iosif era administrator în Egipt și a făcut rezerve de grâu în acei șapte ani de prosperitate, iar apoi în acei 7 ani de foamete a avut grâu pentru nevoile sale, pentru nevoile familiei sale foarte numeroase, și pentru nevoile lui Faraon, familiei lui, slujitorilor săi, armatei sale. Și a avut suficient grâu, ca să vândă la toți Egiptenii de rând, și încă a putut vinde la toate popoarele. În acei 7 ani de prosperitate, egiptenii de rând au făcut rezerve de argint, și-au cumpărat vite, și-au împlinit nevoile sale, a familiei sale, iar apoi în acei 7 ani de foamete, schimbau argint pe grâu, apoi schimbau vite pe grâu, iar apoi au schimbat terenurile sale agricole, și s-au vândut ca robi lui Faraon, pentru sămânță, ca să nu moară de foame. Iar Iosif a pus rânduiala, și după cei 7 ani de foamete, a rânduit, ca Egiptenii să lucreze pâmântul lui Faraon. Iosif le-a zis: Pentru că astăzi v-am cumpărat împreună cu pământurile voastre pentru Faraon, vă dau sămânţă să semănaţi pământul, dar la seceriş va trebui să-i daţi a cincea parte (20%) lui Faraon. Celelalte patru părţi (80%) vor fi ale voastre ca sămânţă pentru ogor şi ca hrană pentru voi, pentru familiile voastre şi pentru copiii voştri.

Și Egiptenii de rând și Iosif au făcut rezerve, pe vremea când era prosperitate în țară, când aveau mai mult decât strictul necesar, de aceea n-au murit de foame.

În timpul seceratului (când e cald), furnica își face rezerve pentru iarnă, și pe lângă aceasta mănâncă atât cât are nevoie, ca să poată lucra.

Când e cald, hamsterul mănâncă bine, și se face grăsuț, iar toamna depune mâncare sub obraji, de aceea obrajii devin mai umflați, mai mari, iar apoi iarna mănâncă mâncarea de sub obraji, și pe lângă aceasta are grăsime sub piele.

Când e cald, ursul mănâncă foarte bine, și se face foarte gras, iar apoi iarna, când hibernează, trupul lui consumă grăsimea de sub piele, și în așa fel ursul nu moare de foame.

Îmbuibarea cu mâncare e păcat.

Nu toți au posibilitatea să facă rezerve! Dar e voia Lui Dumnezeu, ca acei oameni, care au mai mult decât strictul necesar, să facă rezerve. Aici nu e vorba de rezerve foarte mari. Măcar 100 de euro rezervă.

Bogat – persoană, care are mai mult decât strictul necesar.

Sărac – persoană, care duce lipsă de strictul necesar.

Nici bogat, nici sărac – persoană, care are fix strictul necesar, nici mai mult, nici mai puțin.

De exemplu: am avut 60 de euro, și nu știam ce să fac cu ei, pentru că nu duceam lipsă de strictul necesar. I-am ascuns, iar apoi peste câți-va ani, i-am folosit în perioada de carantină, când foarte mulți oameni au rămas fără serviciu și fără salariu, când în țară totul s-a scumpit. Pe vremea de carantină n-am cerut de la stat ajutor social, chiar dacă am avut acest drept. Patria mea și așa are datorii foarte mari: ) De foame n-am murit pe vremea de carantină. Pe uliță n-am dormit în vremea aceea.

Foarte mulți oameni răi risipesc toți banii, iar apoi, când e criză, și când au sărăcit, ei fură de la alți oameni. Să furi e păcat.

Sau am avut 50 de euro, nu știam ce să fac cu ei, i-am ascuns, iar apoi peste o vreme, i-am dăruit la un sărac credincios, sărac adevărat, nu escroc, care joacă teatru pentru bani. L-am cercetat, iar apoi i-am dăruit. Acea persoană avea nevoie de bani foarte urgent. Dacă poți fă rezerve, ca apoi să-i poți ajuta pe săraci, să ai ce dărui la alți oameni.