O lume la apus se zbate
Urgia la hotar s-o țină,
Nădejdile-s pe rând curmate
Și nu e licăr de lumină.

La orizont sinistre umbre
Au împânzit, tăcut, văzduhul,
Sunt ceasuri de-ntuneric, sumbre
Și-n cei aleși se stinge duhul.

O "lume nouă" se clădește,
Dar pe-o surpată temelie
Căci adevăru-l îngrădește,
Dar noi păstrăm nădejdea vie.

Se-aud pe drum secerătorii,
Iar holdele de-acum sunt coapte,
Nu se-ntrevăd prin beznă zorii,
Dar mult n-a mai rămas din noapte.

Cu vuiet de năvalnic tunet
Prin nori și-un cer deschis ce cântă,
Curând al trâmbiței răsunet
Va anunța că-ncepe-o Nuntă!