Într-un vârtej de ape-nvolburate,
Într-o derivă fără de Cristos
Fluitizăm cu groază înspre moarte,
Înspre adâncul cel mai fioros.

De ce? Cât Harul ne mai dă o șansă
S-ajungem la mal ca biruitori!
Doar Dragostea e Viață și-i frumoasă!
De ce ură, de ce atunci să mori?

Porunca pe care ne-a dat-o Isus
Cum ne-a iubit și El să ne iubim!
Aceasta e puterea de nespus,
Arvuna Vieții în Elohim.

Nădejdea-n Dumnezeu, El stă de veghe,
Să credem că El e puterea care
Închide gura găurilor negre,
A dat o Jertfă pentru salvare.

Pândește moartea ca fiara flămândă
Dintr-un vârtej al apelor de jos,
S-ajungem la mal, să avem izbândă
Ne ancorăm în Stâncă, în Cristos!