Naşterea lui Mesia

La porunca de-a se-nscrie
În neamul şi-n cetatea lui,
Au plecat Iosif, ca familie
Alături de Maria, a lui soţie
La ordinul dat al Cezarului.

Şi era seară în ziua aceea,
Şi drumul lor aşa de lung -
Venind tocmai din Galileea,
Din Nazaret până-n Iudeea
Ei călători,... trudiţi ajung.

Fiind spre ceasul, înserării
La Betleem loc de odihnă,
Ei aşteptau răspuns rugării
S-audă o voce, a-ndurării
Din drumeţie-oferind tihnă.

Şi pe la case, tot mergând
Ei străbăteau acea cetate,
Bătând la uşi, şi întrebând
Voind răspuns la al lor gând,
De odihnire-n acea noapte.

Într-un târziu, s-au bucurat
Că într-un Staul pentru vite,
Din timp pregătit şi-aranjat
Ei au găsit paturi de culcat,
Pe paie-n ierburi... răvăşite.

S-au mulţumit de găzduire
Căci linişte aveau deplină,
Iar vitele, în blânda privire
Că au tovarăşi de-odihnire,
Îşi exprimau pacea senină.

'N-acel Staul, a fost născut
Mesia, şi-n scutece înfăşat,
Din iarbă pat I-au aşternut
Şi după ce, toate-au făcut
Apoi în iesle, -a fost culcat!

S-au îngrijit pentru căldură,
Căci vitele în noaptea mare,
Spre ieslea pusă lângă gură
Parcă ştiind, c-au o măsură
Şi-au îndreptat a lor suflare.

Flavius Laurian Duverna
07 decembrie 2006