Zile fara Tine; în uitare sa fie trecute
Cer mohorât cu nori cenusii, ore pierdute
Clipe amare cu suflet golit de iubire
Din mine-mi lipseai si totul era amagire

Din marea de griji scufundat în disperare
Priveam spre Tine plângând cu-ntristare.
Fara Tine, Isuse am fost.
În lume n-aveam niciodata vreun rost.

Speranta n-aveam fara Tine, iar pacea departe
De mine statea, raul mi-era ca un frate.
Ciripitul vioi si zglobiu cântat cu veselie
Nu-l ascultam cu drag si bucurie;

Nici seara în freamat târziu de visare,
Nici soapta chemarii Divine cu acea alinare
A Ta pentru mine
Nu m-a facut sa vad ca eram fara Tine.

Tot timpul a dat în mine cu piciorul...
Si ar fi vrut sa-si ia degraba zborul.
In ghiara sa ma tina diavolul hidos,
Nemernic, blestemat, salbatic, mincinos;

Sa ma mai tina prizonier fara de Tine
În veci de veci sa nu mai stiu de bine,
Dar m-ai iubit, ooo...Tatal meu
Atât de mult încât eu am stiut ca Tu esti DUMNEZEU.

Nu. Fara Tine, ochii dor privind cerul senin,
Dor mâini ce nu-s împreunate-ntr-un sfios închin .
Dor pasii ce aiurea pasesc când nu-s pe cale,
Genunchii dor când nu se-apleaca-n ascultare.

Toata fiinta-mi vinovata, fara Tine e pustiu...
Nu-i cale înspre viata si nu-i nimica viu,
Nu-i dor, nici fericire
Si nu-i nimic în univers fara de Tine.