Bătrân, chircit, cu ramurile arse,
Cu cicatrici făcute pentru seva mea
Mă taie ca să plâng, să strângă lacrimi
Ca să le ardă pentru slava Sa!

Mă dor și nimeni nu mai caută
Un lemn uscat, doar pentru foc
Și-atunci m-alin că lacrimile mele
Au fost alin și vindecare la un loc

Și fumul lacrimilor mele arse
Pe fiecare-altar au dus în sus
Fiece slovă, gând, fiece rugăciune
Pe scara Cerului, la Domnul meu, Isus!

Așa vorbea copacul de tămâie
Privind spre sine, spre dureri
A ta cum e povestea? Ce privesti?
Spre ce îndrepți privirea? Munți și nori?

Da, Cel ce-i sfânt vine din Muntele Paran
Și în Teman 'nainte e furtuna, strălucirea
Aduce biruința, răspuns la rugăciune
Și pentru cei ce-s gata, răsplătirea!

Burdufurile lacrimilor ii sunt pline
Și fumul de tămâie urcă sus
Uităm de cicatrici, de nori sau de furtună
Căci inaintea noastră e Isus!