E noaptea în straja a treia
Și bântuie bezna la porți.
E-atât de plăpândă scânteia
Și-n poarta închisă cu cheia
Ne bat fără milă mulți hoți.

Luptăm tot mai greu cu-ațipirea,
Nu știm câtă vreme-a rămas.
Și mare ne este uimirea
Că lesne ne-abatem privirea
Spre ieftine lucruri de-un ceas.

E lumea întreagă-n ruină,
Păcatul, desfrâul în toi.
Robiți de o mână străină
Adună osândă și vină
Mânie în ziua de-apoi.

Când toate acestea se strică,
Cum ar trebui să fim noi?
Mereu într-o stare de frică,
Credința firavă și mică
Umblând nestatornici și goi?

E timpul să cerem azi milă,
Să stăm în picioare pe zid.
Căci vremea-i la ultima filă
Și vrem printr-o stare umilă
Putere în ceasul arid.

Străjeri, ni se cere azi luptă,
Veghere, privirea în sus.
Puterea demonică ruptă
Lăsând orice faptă coruptă,
Trăire curată-n Isus.

Sfințire, sfințire, sfințire,
Uitare de sine, miros.
Pe-altarul slujirii jertfire,
De-aproapele sfântă iubire,
Ca pilda supremă, Hristos!

E straja a treia, dar vine,
Îndată și ceasul dorit.
Căci Cel care zorile ține
Se-ntoarce să ia pentru Sine
Pe cel ce-a vegheat neclintit.

Dany Căpătan