Nu vă-ngrijorați de vremea, care vine frați creștini,
Înarmați-vă cu arma, Duhului cel sfânt... fiți plini,
De-ndrăzneală... nu de teamă, și în luptă-naintați,
Azi în cele ce-s pornite, voi mereu doar să luptați.

Nu priviți ce vă arată, timpul care a venit,
El va trece căci e timpul, c-un trecut, e-un timp vestit,
Nu lăsați să vă cuprindă, teama de un viitor,
Aripile azi deschide-ți, avântați-vă în zbor.

Tot ce-n față vă apare, ele sunt doar trecătoare,
La sfârșit ce vă așteaptă, este-o vreme ce nu moare,
Voi răbdați... răbdați azi timpul, care-i pentru pregătire,
El sfârșește la o poartă, poarta înspre nemurire.

Nu vă-ngrijorați... căci grija, e purtată de un sfânt,
Singuri nu veți fi vre-o dată, cât veți fi pe-acest pământ,
Nu vă va lipsi nici hrana, apa nu vă va lipsi,
Cel ce toate azi le are, este Cel ce va veni.

Nu vă temeți chiar de strigă șoaptele-n apus de soare,
Chiar de-n el vre-o umbră deasă, să vă sperie apare,
Voi nicicând să nu vă temeți, teama-i de la cel ce-i rău,
În acel apus de soare, e prezent și Dumnezeu.

N-ascultați ce teama strigă, ascultați glasul cel viu,
Este cel care răsună, peste teamă în pustiu,
Înspre răsăritul care, asfințit nu va avea,
Îndreptați-vă privirea, în curând va apărea.