Astăzi gurile deschise, laudă cântând mereu,
Pe câmpii se-aude-ntruna, osanale Dumnezeu! ! ! ,
Și pădurile în foșnet, lăudă neîncetat,
Cerul... ce își va deschide, porțile de fier îndat.

Marea gura își deschide, valurile Lui îi cântă,
Numele prea-nalt... și marea, astăzi îl binecuvantă,
Teama îi oprise-ndată, tulburarea ce-a avut,
Căci puterea cea divină, valurile-au cunoscut.

Și din ploaia scuturată, dintr-un cer înnourat,
Strop cu strop astăzi îi cântă... veșnic fii tu lăudat,
Cei ce sunt udați de stropii, care cântă azi mereu,
Și ei cântă chiar de ploai-aduce-ntruna timpul greu.

Diminețile îi cântă, și apusu-ntotdeauna,
Cântă laude Acelui ce poate opri furtuna,
Și furtuna Lui îi cântă, prin al ei vuiet mereu,
Căci și pentru ea El este... unicul ei Dumnezeu.

Ciripitul cel de păsări, înspre cer e înălțat,
Și de frunza cea de iarbă, este astăzi laudat,
Pe câmpiile întinse, fredonează azi mereu,
Tot sub ceruri ce se-ntinde, laude lui Dumnezeu.

Fiarele și ele cântă, stând întinse pe pământ,
Căci au înțeles... doar unul, este Domn... doar unui sfânt,
Și acele curgătoare, ape care izvorăsc,
Binecuvântări alese-aduc Celui ce-i Domn ceresc.

Munții nemișcați... în șoaptă, și ei cântă chiar de-i greu,
Timpul plin de anotimpuri, ce apare azi mereu,
Ei spre răsărit se-nalță, înspre zarile ce-s pline,
Nu de umbre-ntunecate, ci doar de puteri divine.

Totul... dar și-acele toate, ce de El au fost lăsate,
I se-nchină... Lui îi cântă, Celui ce-i divinitate,
Căci au înțeles că cerul... este dar și-acest pământ,
O creație făcută prin puterea Celui sfânt.