Tu, oștire...

- Tu, oștire, sus întinsă pe bolta cerului senin,
Ce știință nedescrisă, te-a așternut, cine-I susțin,

Ce Zugrav ți-a dat culoare, și sclipire, și durată,
Pe un Necuprins atât de mare? - El, Înțelepciunea toată!

El, Maiestrul, Ziditorul, Făuritorul a infinit,
A tot splendoare, Creatorul - Domnul Cel Nemărginit!

El, a spus și a luat ființă, El, a zis și s-a făcut
Și prin adânca-I cunoștință, ne-a plasat și ne-a umplut,

Cu atâtă armonie în mers; Glas e ascultare,
- Da, în El, e a toate sens, El e Împăratul Mare!

El, Luceafăr, e Lumină, El, e viață, e culoare,
Clipa-abur în El senină, e imn frumos în zbor spre Soare!