Printre zilele cu soare, se adună nori ce vin,
Îmi aduc vremuri mai grele, clipe pline de suspin,
Se întind pe ceru-albastru, teamă aducând,
Dar mie nu-mi este teamă, singur eu nu sunt.
//Căci printre nori o mână vine, luptă ea mereu,
Și suspinul chiar de-i mare, el nu este greu. //

Printre valuri de furtună, razele încet apar,
Dintre noi ridică-ndată, ele-orice astăzi hotar,
Nu mai poate niciodată, nimeni pe pământ,
Ca să ne despartă Doamne, nici măcar în gând
//Chiar dacă e tulburată, marea din adânc,
Dragostea mea pentru tine, mă face să-ți cânt. //

Printre clipele amare, Doamne îmi aduci,
Cele pline ce-s de pace, clipele ce-s dulci,
Nu privesc vre-o dată-n lume, să dau înapoi,
Căci eu simt gustul de miere, chiar și în nevoi,
//În ele cu mine-i Domnul, Tatăl meu ceresc,
Și în suferințe grele, mult eu îl iubesc. //

Printre întristări fiorii, cei divini cobor,
Plin de fericiri să-mi fie, astăzi al meu zbor,
Să nu mă oprească ceața-n față ce-a venit,
Ce ar vrea să-mi fie astăzi, sufletu-mpietrit.
//Dar nu poate căci mi-e-aprinsă, inima în piept,
Arde ea pentru Acela, ce e viu și drept. //