E-atâta tristeţe în lume
Şi râuri de lacrimi ce curg
Iar toamna ne-aduce regrete
Ce iarăşi din urmă ne-ajung
Şi plânge cireşu-n grădină
Cu frunze de-acum ruginii
Iar sufletul tainic se-ntreabă:
Cât oare mai e până vii?
E frig şi se-aude cum vântul
Prin ramuri grăbit se strecoară
M-aplec pe genunchi şi Te chem
Căci duhu-mi începe să doară
Şi dorul de Tine, Părinte
E astăzi mai viu ca oricând
Dar vocea speranţei şopteşte
S-aştept c-ai să vii în curând...
E toamnă... e toamnă afară
Şi-n viaţă e toamnă târzie
Şi totuşi în piept încă bate
O inimă ce nu e pustie
Ce-ascunde în ea primăvara
Mustind de iubire şi cânt
Şi-acolo va fi şi atunci
Când iarnă va fi pe pământ!

Vulcan-06-09-2021
Mary