Martiri din arene

În tenebrele arene, mor martirii în credință, sfâșiați
De fiarele înfometate, aruncați ca hrană și sfârtecați,
Martirii sfinți luptând mereu, pentru Evanghelia curată,
Acum, e rândul nostru, s-o ducem așa, cum a fost odată!

Martirii sfinți, vor privi, din locașul strălucirii, aici jos,
Să vadă greul luptei, pentru credință, pentru Hristos,
Vor, să asculte cântarea nouă, ce străbate Ceru-n slavă,
Mulțimi de îngeri, în cor sublim, în Cereasca Dumbravă!

Cei ce stau alături, de Tronul de Mărire Sfântă, sub Altar,
Martirii se roagă și strigă: , , Doamne! Oare nu-i destul amar, , ?
Privește Doamne, la frații noștri, cei ce suferă chinul și umilința,
Nu mai zăbovi Doamne, dă-le putere, să ducă liberi credința.

De acolo, din Cerul Sfânt, martirii plecați de mult, ei, sunt iubiți!
Ne îndeamnă mereu, la credință sfântă, lângă Domnul, neclintiți
În mulțimi nenumărate, izvorăsc de pretutindeni în depărtare,
Văd cete, cete, de martiri sfinți, în mulțimea lor, în infinita zare!

Ascultați cu râvnă, cum ne vorbesc martirii, din Cerul Sfânt,
Ne îndeamnă, să nu dăm înapoi, de pe Calea Sfântă, nicicând,
Să se bucure urmașii noștri, de strălucire Sfântă, în slava Cerească,
Să ducă lupta lor, pe înalte culmi, Cuvântul Sfânt, să-L mărturisească.