O foaie o desprind încet, căci vreau un rând să-i scriu,
Acelui care nu demult i-am scris în ceas târziu,
Căci am uitat eu Lui să-i spun, că eu a Sa lucrare,
O văd mereu în viața mea, și marea-i îndurare.

Nu mă așez căci foarte scurt, eu vreau Lui ca să-i spun,
Poate un rând doar va avea, scrisoarea mea de-acum,
Să-i scriu mai multe rânduri azi, nu cred că aș putea,
Căci foarte scurtă e scrisoarea ce începe-așa...
, , — Ooo... Doamne știu că Tu ești viu, eu văd a Ta lucrare,
Nu vreau ca iarăși să mă plang, când scriu iar o scrisoare,
Eu vreau doar să îți multumesc, că Tu te îngrijești,
Mereu eu bine ca să fiu, ooo... cât Tu mă iubești,

Mă porți pe braț biruitor, să nu mă pierd pe cale,
Lumină... călăuză-mi ești, când trec ades prin vale,
Părinte Tu mereu ai fost, aici... jos lângă mine,
Pe următorul rând îți scriu... eu te iubesc pe Tine.

Dar stai să mă așez puțin, căci mi-am adus aminte,
Și vreau încă pe-un rând să-ți scriu, doar câteva cuvinte,
Să-ți mulțumesc nu e deajuns, dar vreau ca Tu să știi,
Că te iubesc eu zi de zi, ca-n dragostea dintâi.

Părinte și prieten scump, a Ta credincioșie,
Târziu am înțeles că eu, o am chiar din pruncie,
Nu am știu dar astăzi știu, și vreau eu pentru ea,
Să-ți scriu un mulțumesc pe-un rând, atât de mult aș vrea.

Nu vreau ca să te mai rețin, dar vreau ca la sfârșit,
Să-ți spun pe scurt ce s-a-ntâmplat de când n-am mai vorbit,
Nu vreau din nou ca să mă plâng, dar când vorbesc cu Tine,
Ființa mea atunci Isus, se simte-atât de bine.

Și vreau să-ți spun că nu demult așa o luptă mare,
Ea se dădea și-n ea lupta, cu-atâta-nverșunare,
Acele șoapte ce-au adus, doar tulburări pe drum,
Dar Tu-ai luptat... ai biruit, nu le aud acum.

În ea eu am mai întâlnit, și valuri și furtună,
Dar toate Tu le-ai potolit, și timp cu vreme bună,
Mereu pe cale mi-ai adus, de ast-am vrut să-ți spun,
Eu în scrisoarea mea de azi, cât ești Doamne de bun.

Și de durerea ce-am simțit să-ți povestesc aș vrea,
Eu în scrisoare văd că am... un rând unde-aș putea,
Să-ți spun că uneori mi-e greu, dar dacă nu-mi încape,
O s-o întorc pentru un rând, și pe cealaltă parte.

Dar cum ți-am spus de la-nceput, eu mult nu vreau să-ți scriu,
Să te rețin nu aș mai vrea, căci s-a făcut tarziu,
O scurtă rugăminte am, eu în scrisoarea mea,
De sus spre mine să privești, să lupți când lupta-i grea.

Să lupți când norii gri apar, furtuna când pornește,
Să-nchizi Tu gura celui care din adânc răcnește,
Să-mi dai cu soare dimineți, și nopți mult mai usoare,
Eu știu că toate Tu le faci, puterea Ta e mare.

Atât eu am avut să-ți spun, dar de-am uitat ceva,
Să știi că poate doar un rând, voi scrie eu candva,
Dar două de vor fi... eu știu, că Tu... o să citești,
Căci eu văd Doamne cât de mult pe mine mă iubești.

Închei scrisoarea mea acum, dar Tată nu-nainte,
De-ați spune Ție sfant Isus, în ea două cuvinte,
De-s mici... sunt ele-atât de mari, Părinte scump ceresc,
Din inimă vreau să îți spun... Isuse... te iubesc.