De ce mai demult Isuse, toți ai Tăi copii erau,
Cei deosebiți de lume, ei în ea se cunoșteau,
Astăzi nu-i deosebire, nici în haină, nici purtare,
Goliciunea este Doamne, în afară de-adunare.

Unii ne smerim la ușa, ce-o pășim să ne-nchinăm,
Căci afară ooo... Isuse, portul cuvenit uităm,
Și fără de vre-o rușine, spunem... toți sunt azi așa,
Dar a Domnului azi haină, nimeni s-o poarte n-o vrea.

Nu vrea nici acea sfințire, ce-a avut-o El candva,
Astăzi pocăința este, merge-n toate și așa,
Nu vrea nimeni prigonire, nu vrea nimeni umilință,
Împodobim azi cu podoabe-a noastre firave ființe.

Frații-și încrețesc cămașa, la sub braț... și se-nconvoaie,
Și surori azi poartă haina, de bărbat... că-i mai vioaie,
Motivând... e mai lejera... Doamne când lejer erai,
Pe-acel drum al suferinței, când în chinuri sufereai.

Azi se uită ce în cartea, sfântă Domnul a lăsat,
Ca femeia să nu poarte, haina care-i de bărbat,
Ea să fie-acoperită, heruvimii cum erau,
Când se arăta Stăpânul, ooo... ei toți se-acopereau.

Dar Tu Doamne azi în toate... peste tot mereu Tu ești,
Nu doar într-o adunare, Domnul slăvilor cerești,
Ești și-afară, ești și-n casă, peste tot prezența Ta,
Este vie ooo... Isuse, te rog nu te mânia.

Te rugăm lasă iertare-n milă și-a Ta bunătate,
Știm că Tu ești drept Isuse, și în toate ai dreptate,
Și trezirea ce-i făcută, Doamne astăzi ea de Tine,
Fă ca ea să ne trezească, ca să te slujim Stăpâne.

Ca să căutăm sfințirea, să fim Doamne și afară,
Cum toți apărem Isuse, azi smeriți în adunare,
Căci ai spus... să fim lumină, Doamne-n lume... Tu ai spus,
Tu ajută-ne de astăzi, să te ascultăm Isus.