Ooo... Tu Domnul vieții care,
Este fără de sfârșit,
Grele sunt aceste vremuri,
Care astăzi au venit,
Pe acei aleși ea... vremea,
Vrea să-i ducă-n rătăcire,
Tot ea-i umilește Doamne,
Vremea ce-i de prigonire.

Cei ce Ție ți se-nchină,
Doamne sunt astăzi huliți,
De-ale vremurilor pietre,
Fără milă sunt loviți,
Rabdă prin a Ta putere,
Căci sunt cei ce te doresc,
Cei ce chiar și-n vremuri grele,
Viața lor ți-o dăruies.

Este-o vreme care are,
Doar păreri care cobor,
Aripile ce se-avântă,
Înspre Tine ele-n zbor,
Și săgeți sunt aruncate,
Care sunt otrăvitoare,
Pe acei ce-s în slujire,
Și-ar dori să îi doboare.

Dar azi vremea... ea nu știe,
Că acei ce sunt ai Tăi
Pomi... lăstari, de-s flori sau iarbă,
Nu vor fi smulși de cei răi,
Căci sunt de-o putere vie,
Întăriți pe-această cale,
Nu-i va smulge niciodată,
Vreme plină doar de jale.

Tot aduce zile grele,
Nopți ce-s fără de sfârșit,
Inimi vrea ca să întoarcă,
Ce de ceruri s-au lipit,
Dar nu știe astăzi vremea,
Ce-i zidit de Dumnezeu,
Va rămâne în picioare,
Oricât azi ar fi de greu.

Chiar de vine cu suspine,
Au mereu doar bucurie,
Astăzi cei care aleargă,
Zi de zi spre veșnicie,
Chiar de-ar înălța azi vremea,
Ziduri... ei nu se opresc,
Și în toi de lupte grele,
Pe Cel viu toți îl slăvesc.

De-ar aduce ea o ceață,
Nu au teamă... căci Isus,
Lor le-a dăruit lumina,
Ce coboară doar de sus,
Orice nor ea îl străbate,
Luminează pe pământ,
Urma ce a fost lăsată,
Mai demult ea de un sfânt.

Și acei plini de iubire,
Doar pe ea astăzi pășesc,
Pot s-o vadă-ntotdeauna,
Cei pe Domnul ce-l iubesc,
Orice vreme ar apare,
Nu vor fi răpuși de ea,
Căci ei sunt moștenitorii,
Vieții ce-i în slava Sa.