Am fost candva si eu ca tine, cand Diavolul ma tinea strans,
Din ghiarele lui blestemate nu ma lasa, eram de plans,
El ma tragea-n a sa mocirla, sa ma scufunde tot mai mult,
Mi-a pus pe ochi un val de moarte ca viata s-o traiesc in vant.

Din vesnicii o mana blanda cand valul mi l-a tras usor,
Cand am vazut ca e strapunsa ca sa-mi dea mie ajutor,
Cand am aflat ca ma salvase cu pretul vietii Lui divine,
C-a suferit atat pe cruce, ca a murit si pentru mine...

In planset pentru viata toata cat am trait-o in zadar,
Mi-am tot cait nemernicia si-am hotarat, cat mai e har,
Pe calea-ngusta sa ma poarte toti pasii, inspre Tatal meu,
Oricat ar fi de dureros si oricat mi-ar fi de greu.

Nu merita nimic in lumea de ne-mpliniri si -amaraciuni
Cand vezi ca toate sunt nimicuri si toate sunt desertaciuni.
Nu merita sa-ti faci lucrarea pe paie, trestie si fan,
Ci casa sa-ti zidesti pe-o stanca si pe Hristos sa-L ai stapan.