Ridică-te din lumea de păcate,
Căci praful ei te poate-acoperi,
Ca să mai strigi nu vei putea vre-o dată,
Și nimeni nu te poate izbăvi.

Ridică-te în ceasul cel din urmă,
Căci vine cel ce este prea târziu,
Și vei rămâne un stăpân al vieții
Bogată într-un nesfârșit pustiu.

Ridică-te din vise prăbușite,
Și ia-ți avânt în cele ce sunt vii,
De nu te-avânți... prin multele ruine,
Vei fi acela care-o să rămâi.

Ridică-te din gol de necredință,
Să vezi lucrarea Celui ce-i preasfânt,
Să vezi cine-i Stăpân acolo-n ceruri,
Să vezi cine-i Stăpân și pe pământ.

Ridică-te din lumi ce-s muritoare,
Domnite de-amăgiri astăzi mereu,
Tu nu lăsa să te cuprindă vraja,
Acea de amăgire-a celui rău.

Ridică-te îți spune astăzi Domnul,
Din stare-apăsătoare de păcat,
Și crede ca Acel ce azi te strigă,
În milă și iubire te-a iertat.

Și nu lăsa să cazi ades pe cale,
De umbre speriat să nu te lași,
Chiar dacă-i greu... ridică-te acuma,
Înaintează cu mărunții pași.

Să nu te lași nici clătinat de vânturi,
De valuri... de furtuni nu fi oprit,
În numele Acelui de pe cruce,
Ridică-te și mergi spre infinit.