Bate iar... ascultă bine, a bătut și ieri Isus,
L-a ta inimă... deschide, și privește-o clipă-n sus,
Nu te împietri... tu lasă-L, ca să intre... căci ar vrea,
Să îți spună, scurtă-i vremea, în curând va apărea.

De bătut nu va mai bate, căci atunci va fi târziu,
Lasă-L astăzi ca să intre, nu-i un timp ce-i timpuriu,
Vremea este pe sfârșite, a ta inimă El vrea,
Ca să bat-o veșnicie, în Împărăția Sa.

Bate de-o mai lungă vreme, dar ești încă ațipit,
Când te vei trezi copile, Cel ce bate a venit,
Chiar acum la a ta ușă, dar tu să-i deschizi... nu vrei,
Ce-ai dori ca să îți facă, ca să fii printre ai Săi.

Știi că nu-i o veșnicie, viața care-i pământească,
Veșnicia e la Domnul, sus... în slava Sa cerească,
De ce azi apleci privirea, inima nu îți deschizi,
Și în lumea de plăcere, să rămâi mereu decizi.

Tu ascultă azi bătaia, ce mai bate pentru tine,
Lasă ca să intre Domnul, căci se-apropie copile,
Ziua cea de înălțare, împreună cu Isus,
De nu vei deschide usa, unde-atunci vei fi ajuns?

De ce lași ca răzvrătirea, ușa-n cuie să o bată,
De ce lași nemulțumirea, de Isus să te despartă,
De ce lași astăzi zăvorul, ca să fie el legat,
De o vrăjmășie care, de-al tău Domn te-a-ndepărtat.

Lasă-L să elibereze, a ta inimă... acum,
Ca să fii și tu ca Domnul, blând... milos... umil... și bun,
El pe tine te iubește, și de asta-ntruna bate,
Vrea ca să deschizi tu ușa, azi de el ce te desparte.

Nu mai zăbovi o clipă, la o parte dă zăvorul,
Vei simți cum te cuprinde, Domnul... Duhul sfânt... fiorul,
Nu-L lăsa să stea la ușă, El oricând poate pleca,
Și plecarea lui copile, va fi hotărârea ta.