Te-am întâlnit la o răscruce-n viață,
Când gândul cel pripit mă tulbura,
Când vremea cea năvalnică pe mine,
În ea o lungă vreme mă ținea.

Atunci Tu mi-ai adus un strop de pace,
Un strop care o inim-a umplut,
Cu bucurii alese... cu nadejde,
Cum ea în vremea lungă n-a avut.

Te-am întâlnit în ziua încercării,
Atunci când parcă tot era pierdut,
Când cei ce m-au știut erau aceia,
Ce parcă nicicând nu m-au cunoscut.

Dar Tu ai stat mereu... mereu cu mine,
O clipă singur Doamne n-ai lăsat,
Ca să rămân cu vremea grea și lungă,
Când gândul meu era gând tulburat.

Te-am întâlnit în vuietul din vântul,
Ce teama aducea în fața mea,
Erai atât de blând, duios Isuse,
Și glasul Tău el teama alunga.

Și-n orice dimineață eu pe Tine,
Te-am întâlnit în zori... dar și-n apus,
Prezența Ta ea este nelipsită,
În orice-apus lumină mi-a adus.

Te-am întâlnit la orice treapt-a vieții,
De mână când pe mine m-ai luat,
Pe cele mai înalte și mai grele,
Isuse mâna Ta m-a ridicat.

Ca eu să fiu de Tine m-ai aproape,
Să simt mai mult... mai mult prezența Ta,
Că eu te-am întâlnit pe drumul vieții,
Nicicând Isuse nu voi regreta.