Stobori de Lumină pe urzeala de vise
Împrejmuiesc tărâmul dorului greu,
Graniță la Țara fericirii promise,
La vamă va trece nu dorul, doar eu.

El rămâne salbă de lacrimi, mărturie,
Susurându-și unda, dorul alinat,
Ca-n lada de zestre un râu de flori pe ie,
Eu i-am săpat vadul iar el l-a urmat.

Stobori de Lumină pe suspine mute
Țes chinga de flăcări, ultimul apus,
Ce clar se aud pașii, cine vrea s-asculte!
Să ne albim haina căci vine Isus!

Aleargă suveica mai harnică, grăbită,
E inul subțire-n Sânge și sudori,
Ridicăm stindardul, e ultima redută,
În Cetate intră cei biruitori!